Imi este greu sa imi adun gandurile, sunt tot mai negre si tot mai des ma bantuie fiori reci, imi chinuie noptile, visele si singurele caramizi ce ma tineau in pozitie verticala…

Dupa cum stiti anul acesta am finalizat studiile unei universitati ( de prestigiu, de altfel, in trecut ) si anume Universitatea de Medicina si Farmacie Tirgu Mures – Medicina Generala. Imi aduc aminte cu o oarecare placere de momentul in care am dat admitere, de bucuria pe care o radiam, insa odata cu trecerea anilor mi-am dat seama ca am facut o alegere proasta alegand acest centru universitar. Pe langa agonia in care este sistemul nostru de invatamant, cei de aici iti mai ofera gratis si la pachet, in doze zilnice si pe toate caile de administrare ( in special orala si rectala ), un soi de frustrare si umilinta asociata cu instituirea unor idei adanci de esec. Esti invatat zi de zi ca esti un nimic si ca nu esti in stare sa faci absolut nimic in viata, ca esti un pericol pentru vietile celor din jur, ca vei ajunge intr-un final sa omori pe cineva.

Ti se umple capul cu zeci de mii de informatii, de cele mai multe ori inutile, atent scrise in carti invechite si pe care trebuie  ( vrei sau nu ) sa le memorezi. Nu conteaza ca nu habar nu ai sa administrezi o injectie, nu conteaza ca din punct de vedere practic esti sub nivelul de subzistenta, tot ce conteaza este sa dai cat mai multe examene ( 80 % cu un grad de subiectivitate demna de romanele SCi – Fi ) si sa fii indoctrinat cu mentalitatea fiecarui sustinator de disciplina… ATAT.

Nu ramai cu absolut nimic palpabil, faci de toate si nimic… intr-un final te alegi cu nimic! Sincer va marurisesc, este o mare gramada de… ( incepe cu ra si se termina cu hat). Nu neg faptul ca sunt si discipline care te invata cu adevarat cum sa gandesti si cum sa procedezi in multe situatii, insa le pot numara pe degete. Ce conteaza ca pe mine nu ma intereseaza ciclul Crebs sau masurarea densitatii unor metale si lichide ( pe niste aparaturi ce sigur l-au prins si pe Ceusescu, atunci cand era copil)? Ce conteaza ca pe mine nu ma intereseaza ca un anumit germen se insamanteaza pe mediu de geloza -sange sau Agar- Agar ? Ce conteaza ca pe mine nu ma atrage subiectul glande endocrine si zonele endemice ? Si asa pot continua la infinit… NU ! Trebuie sa le invat, sa le tocesc, pentru ca eu trebuie sa stiu de toate, sigur ma va ajuta in piata cand voi vinde legume!

De ce spun asta? Pai sa va explic…

Bun, faci cei 6 ani de incarcatura de .. ( am amintit mai sus de ea), poate mai ai si ghinionul sa mai repeti vreun an pentru ca nu te-ai putut supune unor frustrari, dai peste o suta si de examene, nu stii practic nimic, ai capul plin de teorii invechite si procedee depasite moral si vrei si tu sa lucrezi. Iti iei examenul de licenta ( da.. inca un examen) si te asteapta examenul de rezidentiat, in urma caruia vezi Doamne, ministerul te numeste medic rezident, adica momentul decisiv din viata studentului de medicina in care incepe cu adevarat sa invete si sa practice exact ce isi doreste ( asta daca bineinteles a ales bine specialitatea- pentru ca el, studentul plin de ra si hat adanc implementat la nivel universitar, nu stie daca asta i se potriveste ).

Ajungi si la capitolul amintit, sustii examenul si surpriza ! Il pici la limita, pentru ca si pentru ca… motive. Disperat iti smulgi si putinul par care ti-a mai ramas in cap si care inca mai este negru, gandindu-te ca nu te asteapta absolut nimic, nu poti face absolut nimic cu acea diploma obtinuta la terminarea a 6 ani ( pe care esti onorat cu un titlu de … medic ). Da, ati inteles bine, nu poti sa practici nicaieri, nu te ia nimeni in tara in circuit medical, pentru ca nu esti bun la nimic, esti plin de ra si hat pe care nu il doreste nimeni…. poti doar sa speri la un post in industria farma ( promovezi si distribui medicamente ) sau daca ai noroc te ia vreo clinica sa introduci date pe calculator ( repet daca ai noroc) …

Pentru asta am inghitit atatia ani atata frustrare? Si revin la ideea primordiala de dupa liceu… Vreau sa devin medic pentru a putea trata si alina suferinta altora….

Dar, asa e in Romania mea draga pe care sunt fortat sa o parasesc de un sistem prost gandit si care nu te doreste… un sistem care nu se stie a fi decat cuantificat in cifre… cati intra X cati bani fac profit…

Nu spun ca nu este si teoria buna ( fara nu stii sa practici) dar de ce nu ii dai posibilitatea studentului sa isi aleaga ce ii place din timp si sa il sustii cu materiale si metode in acest sens? De ce nu se face asta si de ce trebuie sa depinzi de inca un examen de rahat ( gata i-am zis pe nume ) pentru a lucra in ce domeniu iti doresti ? De ce… pentru ca trebuie urmarit bugetul, de asta ! Nu conteaza sanatatea sau cei din jur ( pacientii ) NU! Pana la calendele grecesti dai examene si cand sa profesezi observi ca nu mai are cine… esti o persoana ce se poate lauda doar cu rezultatele examenelor… nimic mai mult…

Ne mai mira faptul ca se pleaca din Romania in masa.. pai cum sa nu se intample asta din moment ce daca vrei sa inveti si sa ramai, esti invelit intr-un mare scuipat de camila, scuipat plin de onoare, atent rumegat  de niste capete luminate…. dar pana aici! Mai bine sa inghit scuipatul unei tari straine de mine si de suflet decat sa il inghit pe cel regurgitat, romanesc… Mai bine merg si lucrez acolo pe un domeniu ce mi se potriveste, pe o salarizare decenta si intr-un mediu ce imi ofera mandria de a fi medic si nu doctrina comunista plina de frustrare ce iti este indesata cu forta…

Imi este greu si sunt scarbit de tot, incerc sa caut in carcasa mea plina de gauri speranta unei zile mai bune … dar in alta tara, pentru ca Romania nu ma vrea. Romania te iubesc se transforma in Eu, Romania, te urasc!

Sursa