Incredibil, dar adevarat! Dan Oprea, chirurgul care a dezvăluit dezastrul din spitalul judetean Ploiesti, va fi supus unei expertize psihiatrice! Ca sa-şi pastreze posturile, cei din conducerea spitalului vor sa-l scoata nebun pe medicul care a avut curaj sa spuna ce se intampla în judetean.

Surse din spital au declarat pentru observatorulph.ro că, în urma controalelor generate de dezvăluirile medicului Oprea, acesta ar putea fi scos ţap ispăşitor. Intenţia conducerii spitalului judeţean este de a-l acuza pe chirurg că este....nebun! Ieri, directorul spitalului, Adrian Strâmbeanu a prefaţat într-o declaraţie pentru Mediafax ce i se pregăteşte chirurgului: "Am o adresă de la domnul doctor, o solicitare către manager, care a fost făcută în aceeaşi zi sau la o zi diferenţă după acest memoriu, în care îmi spune că e epuizat fizic şi psihic, că starea de sănătate nu-i mai permite să intervină operator vizavi de pacienţii de urgenţă şi să doreşte să nu mai fie prins în gărzile de la Spitalul judeţean pe chirurgie. Rămâne ca medicul de medicina muncii şi specialiştii în domeniile de specialitate unde vor fi făcute examene pentru a stabili starea de sănătate a domnului doctor vizavi de posibilitatea de a mai intra în gărzi sau a nu mai intra în gărzi".

Aşteptăm mesajele dvs. de susţinere pentru chirurgul Oprea pe adresa redactie@observatorulph.ro.

Citeşte aici scrisoarea deschisă de la care a pornit totul:

“Am ajuns să-mi fie ruşine să spun unde lucrez. E jale! De vreo 4-5 ani, cei îndrituiţi să conducă acest spital nu mai reuşesc să facă faţă acestei provocări. Nu sunt bani pentru nimic. O instalaţie de sterilizare cu etilenoxid zace de peste un an şi nu se poate repara, deşi compresorul buclucaş nu costă mai mult de 2.000 euro.

Noi folosim bisturie electrice de unică folosinţă, de zeci de ori. Aţă cu ac sertizat se găseşte sporadic, de bază fiind tot aţa din timpurile doctorului Andreoiu. Pense Liga Sure? Un lux sporadic. Disector ultrasonic – rachetă cosmică… Halate, câmpuri moi, de pe vremea lui Pazvante. Intervenţiile chirurgicale devin un adevărat hazard.

Nu sunt garnituri de cauciuc, toate scapă bioxidul de carbon, astfel încât la o colecistectomie se consumă sute de litri în loc de 20-30 litri. Instrumentarul este uzat în ultimul hal.

Pensele sunt cu greu folosite, de multe ori legate cu aţă chirurgicală. La endoscopie nu sunt pense de biopsie, de extragere de calculi.

Ba nu există personal, ba nu se poate folosi un roentgen mobil, care se află în custodia unei secţii non chirurgicale.

SPentru a efectua o papilo sfincterotomie endoscopică, chirurgul trebuie să se roage, la propriu, de medicii unei alte secţii, pentru a putea folosi  o sală de operaţii cu pereţi izolaţi împotriva dispersiei de radiaţii radioactive.

Daca vrei să tratezi un  bolnav, nu reuşeşti să foloseşti aceeaşi schemă de tratament măcar 6-7 zile, pentru ca zilnic ţi se schimbă antibioticele din farmacia spitalului. Dacă dai un anticoagulant, zilnic schimbi cu altul, deşi eşti conştient că este malpraxis. Gândaci în saloane.

Paturi second-hand. Cazarmament rupt. Perne cu gâlme. Aici sunt şefi de secţie de 20 de ani, de ei depinde dacă un pacient face sau nu o investigaţie de înaltă performanţă.

Ăştia sunt veşnici şi nemuritori! Pentru ce să faci un doctorat, o altă specialitate, dacă ăştia te sufocă şi umilesc sistematic. Trebuie să-i aştepţi şi la WC, să obţii o semnătură! Dacă ai ghinion să nu te iubească, ăla eşti, împreună cu bolnavul tău cu tot.”