Am crezut că seria articolelor dedicate Spitalului Judeţean Ploieşti, bazate exclusiv pe relatările pacienţilor şi rudelor acestora, a spus tot ce era de spus despre ce se întâmplă dincolo de poarta acestui spital. Şi ne-am înşelat amarnic. Un mesaj venit chiar de la unul dintre medicii acestei unităţi sanitare a reuşit să ne lase fără cuvinte. Adevărul, văzut prin ochii unui chirurg, este dincolo de puterea de închipuire a oricui.

VAI: CONDUCEREA SPITALULUI VREA SA-L DECLARE NEBUN PE CHIRURGUL OPREA - SURSE

UNITI IN JURUL CHIRURGULUI DAN OPREA

E simplu ca în cazul unui pacient nemulţumit să invoci proceduri şi denumiri pompoase ca să-ţi justifici incompetenţa. Omul va băga capul între urechi, vorba românului, şi-şi va vedea de drum, căutându-te din nou pe tine, medic, data viitoare, să-l faci bine. Şi rudele revoltate că părintele le-a fost legat de pat, sora le-a fost ignorată în Unitatea de Primiri Urgenţe ori soţul sau copilul le-a murit cu zile vor plânge în zadar în faţa argumentelor desprinse din cărţi de medicină şi tratate de economie, fără legătură cu realitatea de care au dat, fără să dea vreo noimă lucrurilor ce li se întâmplă.

Dar ce argumente mai aduci în faţa unui medic, dacă el însuşi îţi spune, cu subiect şi predicat, în ce condiţii a ajuns să-şi facă meseria?

Mesajul trimis de chirurgul Dan Oprea are de toate: pasiunea pentru meserie, neputinţa în faţa neajunsurilor. Medicul explică în detaliu ce ar putea fi Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, dar mai ales ce este. „Vorba unui coleg de-al meu, am ajuns să-mi fie ruşine să spun unde lucrez. Şi totuşi iubesc din toată inima mea acest spital umilit, abandonat de toţi. Aici am cunoscut împlinirea mea profesională! Am abordat o largă arie de patologie chirurgicală! Nu aveţi de unde şti, că nu a fost nimeni dispus să promoveze lucrurile remarcabile care s-au realizat aici. De unde aţi putea şti că s-au abordat aici tehnici laparoscopice cu care am putea să ne mândrim şi la nivel de clinică universitară, histerectomii laparoscopice, fără dispozitive de ascensionare a uterului valorând mii de euro, cu mijloace simple şi ieftine, acalazii de cardie, hernii hiatale, mari, cu plastii şi recalibrări de hiatus esofagian, suprarenalectomii laparoscopice, chirurgie ginecologică uzuală, ulcere etc? Cine să vă spună că se fac intervenţii de exereză la nivelul pancreasului, realizabile în puţine spitale, mai ales universitare, că se pot face şi s-au făcut zeci de operaţii eroice, la nivelul organelor genitale (cu cancer avansat) ale femeii, exenteraţii pelviene, operaţii accesibile în doar două-trei clinici din ţara asta?! Cine să vă spună că se face chirurgie oncologică adevărată, de mare amploare şi acurateţe, cu limfadenectomii extinse şi corecte, cu care ne putem prezenta în faţa oricărui chirurg serios din lumea asta, cu mijloace aproape rudimentare, cu instrumentar vechi de zeci de ani? Cine să vă spună că se fac aici operaţii de tiroidă, esofag şi multe altele? Se fac intervenţii mini invazive endoscopice, când se mai poate obţine, sporadic, câte o pensă sau un dispozitiv absolut necesare. Şi am vorbit doar despre cea mai hulită specialitate a spitalului. Dincolo de cei ce conduc acest spital sunt mulţi oameni care fac aici apostolat! Nu citesc toţi ziarul, cum afirma un biet contabil, devenit peste noapte mare specialist în sănătate”, ne-a scris dr. Dan Oprea.

„Aparatură de pe vremea lui Pazvante”

Ajungem, însă, în prezentul în care, spune medicul, cei care au trecut în portofoliul unităţii asemenea performanţe sunt legaţi de mâini şi de picioare. Cum se văd sălile de operaţii din Spitalul Judeţean prin ochii unui chirurg? E jale! „De vreo 4-5 ani lucrurile par să se schimbe. Cei îndrituiţi să conducă acest spital nu mai reuşesc să facă faţă acestei provocări. Un judeţ precum al nostru nu reuşeşte să aibă un spital competitiv. Nu sunt bani pentru nimic… O instalaţie de sterilizare cu etilenoxid zace de peste un an şi nu se poate repara, deşi compresorul buclucaş nu costă mai mult de 2.000 euro. Noi folosim bisturie electrice de unică folosinţă, de zeci de ori, aţă cu ac sertizat se găseşte sporadic, de bază fiind tot aţa din timpurile doctorului Andreoiu, un mare chirurg prahovean de la care s-au inspirat multi alţi chirurgi de renume. Pense Liga Sure? Un lux sporadic. Disector ultrasonic - rachetă cosmică… Halate, câmpuri moi, de pe vremea lui Pazvante”, povesteşte medicul care explică în ce fel, la Judeţean, „intervenţiile chirurgicale devin un adevărat hazard”. „Se vorbeşte de aparatură de înaltă performanţă, dar din punct de vedere tehnic aceste aparate suferă de boli cronice. Nu sunt garnituri de cauciuc, toate scapă bioxidul de carbon, astfel încât la o colecistectomie se consumă sute de litri în loc de 20-30 litri. Instrumentarul este uzat în ultimul hal, pensele sunt cu greu folosite, de multe ori legate cu aţă chirurgicală. La endoscopie nu sunt pense de biopsie, de extragere de calculi. De a putea efectua manopere cu scop intervenţional nu poate fi vorba!!! Nici nu poate fi vorba de colangiografie intra-operatorie, ba nu există personal, ba nu se poate folosi un roentgen mobil, care se află în custodia unei secţii non chirurgicale. Pentru a efectua o papilo sfincterotomie endoscopică, chirurgul trebuie să se roage, la propriu, de medicii unei alte secţii, pentru a putea folosi  o sală de operaţii cu pereţi izolaţi împotriva dispersiei de radiaţii radioactive”, descrie dr. Dan Oprea.

Malpraxis cu bună ştiinţă

„Dacă vrei să tratezi un  bolnav, nu reuşeşti să foloseşti aceeaşi schemă de tratament măcar 6-7 zile. Îţi vine să urli când zilnic ţi se schimbă antibioticele din farmacia spitalului. Dacă dai un anticoagulant, zilnic schimbi cu altul, deşi eşti conştient că este malpraxis. Compromisuri peste compromisuri, gândaci în saloane, paturi second, cazarmament rupt, perne cu gâlme, dar anvelopări pe exterior… lucrări care, poate, aduc ceva celor care le propun. Nu ştiu, nu se leagă nimic. Toată lumea este liniştită! Există un vinovat de serviciu…MEDICUL!!! Ăsta trebuie să-şi asume răspunderea. A jurat,nu”? se întreabă doctorul.

Şi tot el continuă, amintind că reforma din sistemul de sănătate anunţată de secretarul de stat Raed Arafat pune foarte mare preţ pe modernizarea SMURD-ului şi utilajelor de intervenţie rapidă şi foarte puţin pe ce se întâmplă cu pacienţii după ce sunt daţi jos din ambulanţe şi intră pe uşile spitalelor.

Umilinţa la ea acasă

„Să va fie clar tuturor, medicul nu este de cealaltă parte a baricadei, în raport cu pacientul. Sunt şefi de secţie de 20 de ani. De ei depinde dacă un pacient face sau nu o investigaţie de înaltă performanţă. Ăştia sunt veşnici şi nemuritori! Pentru ce să faci un doctorat, o altă specialitate, dacă ăştia te sufocă şi umilesc sistematic. Trebuie să-i aştepţi şi la WC, să obţii o semnătură! Dacă ai ghinion să nu te iubească, ăla eşti, împreună cu bolnavul tău cu tot. Plătesc amândoi. Şefii de clinici mari obţin finanţări prin relaţii, prin influenţă etc. Ce te faci cu un spital al unui judeţ amărât, ca al nostru, care nu prezintă niciun interes pentru cei care îl au în custodie? Că doar tăticul unui întreg judeţ se adresează automat unei somităţi, că nu stă să se trateze în spitalul pe care-l păstoreşte”, exemplifică medicul în mesajul trimis la redacţie.

Într-un simplu e-mail, unul dintre medicii secţiei Chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti reuşeşte să răsucească bisturiul în răni adânci care, odată cu trecerea timpului, par de nevindecat. Şi lansează acelaşi apel către colegii de breaslă şi nu numai, în speranţa că mai multe cuţite ar însemna un urlet atât de sfâşietor încât să fie ascultat. „Cei din spatele monitoarelor, dacă au ceva de spus, să-şi decline identitatea. Astfel devin mai credibili şi dau dovadă de caracter”, încheie dr. Dan Oprea.

Dar, dacă Sănătatea trage să moară, cine îşi asumă răspunderea pentru învierea ei?

Citeste si :

ACUM: Cine mai are curajul sa spuna asta ?

Ministerul Sanatatii face ANCHETA la Spitalul Judetean Ploiesti, dupa ce un medic ar fi acuzat cazuri de malpraxis

Sursa